Ploaie si lacrimi...

Ultimele zile simt ca au trecut pentru toata lumea inafara de mine, iar cand ma uit la viata mea mi se pare ca nu imi apartine . Ma simt strain de tot ce ma inconjoara, absent, am senzatia ca traiesc si totusi nu. Imi e foarte greu sa ma prefac ca totul este bine, cand de fapt ma afund in tristete. Zi de zi ma ascund de mine, incercand sa par puternic in fata tuturor, dar doare din ce in ce mai tare, iar totul pare atat de greu pentru mine. Imi adun gandurile si privesc din nou spre mormant, picaturile de ploaie cazand una cate una, in acelalsi ritm lent cu lacrimile mele. Am senzatia ca ceea ce simt alimenteaza vremea de afara...

Stateam pe o banca inbracata in negru privind aeriana pamanatal .

Am intrat in cimitir plimbandu-ma printre morminte.

Simteam ca cineva se plimba printre morminte, apropiindu-se tot mai mult de mine.Nu m-am uitat sa vad cine era. Uram sa ma vada cineva ca plangeam asa ca mi-am sters lacrimile si am continuat sa ma uit la mormantul prietenului meu si sa ma gandesc la clipele frumoase petrecute impreuna, cand eram mici.

Ma plimbam printre morminte si dintr-o ata l-am zarit pe Jared si m-am indreptat spre el.

Am intors capul si am vazut-o pe Alexa venind spre mine.

M-am asezat in genunchi langa el privindu-l.

Mi-am ghemuit usor picioarele la piept ,cascand .

-Buna. i-am spus privind-o apoi am sarutat-o.

Am tusit usor , ridiandu-ma , ce rost avea sa mai stau si eu pe acolo , nic nu ma simteam atat de bine .

I-am raspuns la sarut, iar dupa ceva timp l-am intrrupt privindu-l.

-Ce s-a intamplat? am intrebat-o pe Alexa deoarece ma privea ciudat.

Ma duc si eu in cimitir sa vad mormantul mamei. Ma plimb pe acolo si o vad pe Brook care nu parea sa se simta prea bine. Ma duc la ea si o intreb ce are luand-o in brate.

L-am strans usor in brate .
-Sunt trista....

-Ah, nimic. De ce? i-am raspuns eu zambind slab.

-Pai, nu stiu...mi s-a parut ca ma priveai ciudat. Dar, ce faci singura aici, la ora asta?

-Da ce ai patit?ii spun eu foarte ingrijorat. Te-a parasit prietenul?Ca daca da ma duc sa-l bat imediat.

M-am desprins de bratele sale .
-Nu , prietenu e okey . Mi-am murit un prieten...

-Cine?Condoleante!Stiu cum e sa moara cineva drag!spun eu intristandu-ma.

-Nici eu nu stiu ce caut aici! i-am zis eu zambind. Dar tu?

-Am venit la mormantul celui mai bun prieten al meu...a murit zilele trecute, chiar cu o zi inainte sa vin la academie. i-am spus uitandu-ma la ea apoi am lasat capul in jos.

-Mi pare rau1 am zis eu soptit luandu-l in brate.

-Eh...toti murim pana la urma,nu?In fine...totusi, nu ti-a fost frica sa vii aici singura?am intrebat-o schitand un zambet in coltul gurii.

-Da,din pacate asa e! Nu, nu mi-a fost frica! am zis eu. Poate doar putin...

-Ah` poi nu il cunoasteai , dar ah...spun luindul din nou in brate o lacrima scurgandu-se usor pe obrazul meu .