Stay away and kill yourself

Am intrat revoltata in camera, trantind usa de eprete. Nu intelegeam de ce parintii mei isi bateau in halul asta joc de mine. M-au obligat sa merg la academia Chiyo sub pretextul "esti aproape de rude". Care rude? Nu-mi pasa mie de rude si de nimic. Vroiams a scap de familie si de tot. Nu vroiam sa mai am de-a face cu ei. Eu am vrut sa merg la Todai, dar nu, am fost obligata sa merg la Chiyo. Am trantit usa in urma mea si mi-am aruncat geamanatul nu haine pe jos. Mi-am pus chitarele langa perete. Mia avamm multe de adus, dar singura nu puteam. M-am asezat pe pat si am aprns o tigara.

Eramprieten cua dministratorul blocului. Ma pusese sa impart cateva hartii si cheia de la bloc persoanelor noi pentru ca el nu putea in acel moment. Am avut vreo trei usi.
"gata, asta e ultima" mi-am spus. Am batut la usa si am asteptat sa imi fie deschisa.

Nici nu am ajuns bien ca deja cineva batuse la mine la usa. M-am ridicat lenesaq de pe pat si am mers sa deschid. IN mana dreapta tineam tigara. Am deshis usa si i-am aruncat tipului din fata mea o privire superioasa is m-am dres glasul.
-Te pot ajuta cu ceva?

Am aruncat o privire fugutiva la persoana care imi deschisese, apoi m-am uitat la hartii.
-V-am adus orarul, cateva hartii in legatura cu blocul si cheia, i-am spus si i le-am intins.
Nu parea a avea chef de mine, dar trebuia sa ii dau hartiile alea.

-Aha, am facut dezinteresata si am luat hartiile. M-am uitat peste ele, apoi i-am zis. Inveti si tu aici?
Tipul parea ceva mai mare decat mine. Poate era profesor.
-Sau esti prof?

-Sunt student. De ce? Arat a profesor?
Eram obisnuit sa imi dea lumea mai mult decat aveam, asa ca nu ma mira. Ea parea ceva mai tanara decat mine. Nu cu mult, dar se vedea o mica diferenta.

-Oarecum. Esti cam serios. Probabil de aceea am crezut ca esti prof.
Tigara mi se ardea tot mai mult, iar scrumul cadea pe jos. Ma dureau picioarele.
-Vrei sa intri sau prefreri sa stai la usa?
Nici macar nu stiam cine ra, iar eu il invitam inauntru. Chiar nu-mi pasa. Tipul arata foarte bine.

Terminasem cu impartitul hartiilor, asa ca mi-am zis sa intru. Nu i-am raspuns, dar am facut un pas spre usa, semn ca vroiam sa intru. Parea destul de matura, ma gandeam ca aveam sa ma inteleg bine cu ea.

A facut un pas in semn ca vroia sa intre. M-am dat din usa si l-am lasat. M=am uitat sa vad daca e cineva pe hol, nu era nimeni. Gol, pustiu. Am inchis usa in urma mea si i-am facut semn spre pat. Am ramas in tocul usii si imi fumam tigara.

Am intrat in sufragerie si m-am asezat pe canapea. Tipa ramasese in tocul usii, fumandu-si tigara.
-Shiba sunt, m-am prezentat.

Am dat afara fumul de tigara pe care l-am inspirat, apoi i-am zambit.
-Frumos nume. Eu sunt Elisa.
M-am indreptat spre masa petnru a-mi stringe tigara inscrumiera.
-Nu prea am cuc e sa te servesc. Doar apa si nsite biscuiti ramasi de pe drum. Na-m avut chef sa-i mananc.

-Incatat si da, te rog, i-am spus.
Pana acum era exact asa cum imi placea mie si speram sa fie asa si in continuare. Imi placea atitudinea ei.

Am scos din geamantan un pachet de biscuiti ne inceputi si i-am pus pe masa. Din bucatarie am adus apa si un pahar.
-Nu stiu daca e rece. Vezi tu.
M-am asezat pe jos in fata masutei de cafea si am desfacut pachetul de biscuiti.
-Stii, nu sunt adepta pusului pe farfurie a biscuitilor, dar daca vrei sa fie frumos, pot aduce o farfurie sa-i pun.

-Nu e nevoie, iau din pachet. Doar au acelasi gust, nu?
M-am servit singur cu un biscuite din pachet. Nu ma omoram dupa biscuiti, dar mi-era pofta. Erau destul de buni, drar nu grozavi.
-De ce nu stai pe canapea? am intrebat-o, vazand ca statea pe jos.

-Stau foarte bine aici. Te vad mai usor. Nu trebuie sa-mi intorc tot timpul capul.
Ma uitam fix la biscuiti si am strambat din nas. Nu aveam chef sa mananc. De la un timp imi pierdusem pofta de mancare, iar lucrul acesta se putea observa usor. Pierdusem mult din greutate, dar ma simteam foarte bine.
-Esti in primul an?

-Al treilea. Tu?
Cum sa fiu in primul an? Adica se vedea pe mine ca nu era tocmai cel mai tanar de-acolo si ca sigur eram mai mare. Ea parea mai mica, parea sa fie in primul an.

-Ghici. Nu e greu, avand in vede cum arat.
Mda... Puteam sa intreb macar al doilea an. Intr-adevar, nu arata de anul unu. Ma gandeam ca, din moment ce e anul trei, stie foarte bine imprejurimile. Nu aveam sa-i cer asta din prima sau daca o faceam , o faceam discret.

-Primul, asa-i? Parti destul de tanara ca sa fii in primul an.
A mai luat o gura dintr-un biscuite. Deja mi se acrise de ei.

-Mda, sunt in primul.
M-am uitat la el. Era clar ca biscuitii nu erau buni de nimic.
-Nu-s buni, asa-i? Nu manca daca nu-ti pace. Nu stiam ca sunt chiar asa de naspa...

Am bagat bucata de biscuite in gura pentru ca nu aveam un sa o pun, si am inceput sa o mestec in reluare. Am inghitit-o destul de greu. Chiar incepusera sa nu-mi mai placa biscuitii aia.

Mi-am aprins inc o tigara. Ma uitam cand la el cand in alta parte.
- Tu ai ales sa vii la facultatea asta?

-Mda, dar stii, prima data esti incantat si abia apoi vezi cum e cu adevarat, atunci cand e prea tarziu sa mai dai inapoi. De ce? Tu nu ai ales sa vii aici?

-Ehm. Nu. Sa nu vorbim despre asta, am ranjit.
Speram sa fie de acord si sa nu-mi puna intrebari.
-Asa, in pare, pare foarte okay academia asta, dar am impresia ca e plina de tocilari.

Am zambit.
-Poate. Stiu, e nasol sa fii inconjurat de tocilari. Cred ca ar trebui ca fiecare persoana sa aiba un echilibru intre calitati si defecte. Ma rog, atunci s-ar numi perfecta. Dar cat de cat...

Shiba parea foarte matur cand vorbea. De fapt, parea sa aiba o gandire matura. Si eu gandeam matur doar cand vroiam, iasr asta intamplandu-se cam rar.
-Mda... Nu cred in perfectune.